Semnificațiile
specifice teoriilor “post”, concentrate asupra deconstrucției
trecutului, vin adesea în contradicție cu un proces care este activat în
situații contextuale. O atare situație “post” nu poate fi identificată
fără a identifica și actul precedent care a devenit subiectul
deconstrucției. Criza teoriilor “post” (unde “post” nu echivalează cu
“anti”) se intersectează cu atitudinea maternă a prezentului față de
trecut, urmând un fenomen al dublei autorități: aceea de a adopta
trecutul, dar a-l și respinge în același
timp. Misiunea cea mai dificilă impusă de teoriile “post” este
abilitatea de delimitare, care pare să fie încurcată în stadiul de
“in-between”, având în vedere că nu întodeauna cadrele temporale și
fenomenele politice și culturale își definesc în mod clar granițele sau
se consumă în întregime. A privi către trecut înseamnă a lua suficientă
distanță. Acest proces nu este întodeauna posibil și prin urmare rămânem
cu ambiguitatea și coexistența. (Olivia Nițiș)
No comments:
Post a Comment