Curatoare: Olivia Nitis
Vernisaj: Vineri, 7 Octombrie, h 19.00
Locatie: Atelier 030202, Sf. Vineri, nr.11
Relocarea propusă de jAN Eugen are de-a face cu identitatea şi politica de locuire. Orice formă de civilizaţie îşi dă măsura nivelului său prin relaţia cu spaţiul locuit şi locuibil, iar o naţiune poate fi identificată prin formulele arhitecturale dictate de contextul socio-politic. În România comunistă regimul politic a mizat pe o uniformizare arhitecturală, distrugând, sau, în cel mai bun caz ascunzând prezenţele acelor clădiri boiereşti gândite de arhitecţi şcoliţi la Viena, Paris sau Berlin, şi construite înainte de 1947, propunând construcţii masive de beton cu un confort meschin care să înghită milioanele de cetăţeni, priviţi şi ei prin aceeaşi lupă a uniformizării egalitariste. Industrializarea de masă a adus cu sine şi construirea unor numeroase clădiri industriale în direcţia creării locurilor de muncă pentru întregul sector de populaţie urbană şi rurală. Odată cu căderea Cortinei de Fier, Europa de Est şi implicit România intră într-un alert proces de construcţie (şi mai puţin de reconstrucţie) sub imperiul occidentalizării şi al globalizării, accentuând principiile consumului de masă. Cele mai multe clădiri ridicate după 1989 în România sunt clădiri de birouri sau mall-uri, iar aceste investiţii au mers în paralel cu un abandon extrem de ridicat al spaţiilor industriale, care au funcţionat în timpul regimului ceauşist.
Proiectul lui jAN Eugen ridică o problemă esenţială, aceea a folosirii maxime a unui spaţiu urmată de ignoranţa şi abandonul său, pe fondul intereselor economice. Totodată, acest proiect ridică şi problema asumării trecutului istoric şi semnalarea necesităţii unei reforme la nivelul politicilor de locuire. Olivia Nitis
jAN Eugen suggests a relocation that has to do with identity and housing policy. Any form of civilization can be measured by the relationship with the living space and a nation can be identified by architectural formulas dictated by the socio-political context. In the communist Romania, the political regime relied on architectural uniformity, destroying, or, at best hiding presences of those buildings designed by architects educated in Vienna, Paris or Berlin, and built before 1947, offering massive concrete buildings with a mean comfort to swallow millions of people, seen through the same lens of egalitarian uniformity. Mass industrialization brought the construction of numerous industrial buildings in the creation of jobs for the entire sector of urban and rural population. With the fall of the Iron Curtain, Eastern Europe and implicitly Romania enters into an alert construction process (rather than reconstruction) under the influence of westernization and globalization, emphasizing the principles of mass consumption. Most buildings built after 1989 in Romania are office buildings or shopping malls, and these investments went in parallel with a very high level of abandonment of the industrial spaces that functioned during the Ceausescu regime.
jAN Eugen’s project raises a key issue, that of the maximum use of space followed by ignorance and drop-out, due to economic interests. However, this project raises the issue of past history and reporting the need for reforming housing policies. Olivia Nitis
